Istoric

Sisteme   hidrotehnice în Banat 

Banatul este o zonă  geografică și istorică mărginită din 3 părți de ape: la nord de râul Mureș, la vest de râul Tisa și al sud de fluviul Dunăre. Râurile care curg prin Banat sunt afluente a acestor trei  sisteme. Cele mai importante sunt Timișul, Bega, Bârzava, Carașul și Nera. Prezența acestora a facilitat prezența așezările umane de-a lungul mileniilor dar, în același timp, a cauzat și necazuri prin multiplele inundații ,de multe ori catastrofale.

Situația  începe să se schimbe   după anul 1716 atunci când proaspăta  administrație militară habsburgică începe o  adevărată operă de desecare, de asanare a terenurilor agricole și de canalizare a  râurilor. Primele măsuri sunt pe malurile Mureșului  când se ridică diguri.  Forța de muncă o  constituie locuitorii  districtelor riverane.

O altă etapă  este canalizarea râului  Bega , numit  în evul mediu Timișul mic sau Timișel.  Acțiunile  încep în anul 1728 iar în 1732 circulă prima navă pe canal. Între anii 1735-1754 este săpată o altă albie a canalului,  cea veche  se colmata din pricina  nisipului. În anul 1744 un ordin imperial obligă locuitorii satelor riverane canalului să asigure malurile, decolmatarea și buna circulație.

Între anii 1758-1760 hidrotehnicianul  Maximilen Fremaut venit din Țările de Jos, face nodul hidrotehnic Timiș-Bega la Coștei. Printr-un canal  se dirijează apele din Timiș în Bega și invers așa încât zona este scutită de inundații. Există și un canal secundar între cel două râuri, la  Topolovățul  Mare. În acest fel și Timișoara este scutită de inundații.

Pe Bega se circula de la  Făget la  Titel. De la Făget la  Timișoara erau  plutărite lemnele de foc. De la Timișoara la  Titel circulau nave de marfă. Din anul 1869 și până  după al doilea război mondial au circulat nave de pasageri. În anul 1910 se deschide uzina hidroelectrică de a  Timișoara și circulația  va începe de aici  în  aval la Titel.

Acest canal asigura legătura fluvială a  Timișoarei cu Budapesta și Viena până la Ulm  spre vest și cu Marea Neagră la est. În momentul de față se poate circula de la  Timișoara până la Roterdam și la Marea Neagră.

Lungimea totală a Canalului Bega este de 114 km din care 44 în România și  70 în Serbia. Există  5 ecluze din care 2  în România și  3 în  Serbia.

Canalul Tisa-Dunăre-Tisa a fost început la mijlocul secolului al  XVIII-lea și a fost continuat și  în secolul  următor.  Asigură legătura fluvială între râul Tisa și  fluviul Dunăre. Are 929 canale principale, 180 poduri inclusiv feroviare, 24 ecluze, plus 5 de siguranță, 6 stații de pompare. Regularizează apele pentru irigații  o suprafață de 3000 km² iar bazinul hidrografic are suprafața de 12.700 km². Canalul Bega este o parte a acestuia.

În a doua treime a secolului al   XIX-lea se continuă  ample acțiuni de hidroameliorații. Sunt refăcute și  întreținute vechile canale. Se fac altele noi. Cea mai mare acțiune a constat în regularizarea râului Mureș. De la Lipova la  Szeged distanța s-a scurtat cu aproape 100 km. Lucrările au durat câteva decenii. Și în restul Banatului  lucrările de hidroameliorații continuă în condițiile unei dezvoltări economice continue.

În anul 1872 se înființează  la  Timișoara Temes-Begavőlgyi vizszsabályozási  Társulat / Temes-Begathal  Regulierungs Gessellschaft, adică  Societatea de  Hidroameliorații Timiș-Bega ce are ca scop  păstrarea sistemului  de  hidroameliorații creat la mijlocul secolului al XVIII-lea.

În anul 1900 acestă societate, dispunând de fonduri suficiente, decide să construiască  un sediu reprezentativ. Proiectul a fost încredințat arhitectului budapestan Lipot(Leopold) Baumhorn. Palatul  construit în stilul Jugendstil/ Seccesion/ avea parter și  etaj. Autorizația  de construcție a fost emisă pe 13 august 1900. Constructorul a fost Karl Hart. Perioada construcției  1900-1902.

Construirea celui de al doilea etaj  este datorită lui Arthur  Tunner și  s-a  încheiat în anul 1910 (vezi galerie multimedia).

Aici funcționau toate sectoarele Societății, iar la etajul II erau garsoniere pentru angajații veniți din  Banat.

În perioada interbelică pe lângă Societatea Apelor mai funcționa în anul 1923 Prefectura Poliției și Siguranța. În 1941 era aici Decanatul Facultății de  Agronomie și  Facultatea de Geografie a Universității din  Cluj.

Prin legea apelor din 1924,cap. X ,art.75 s-au constituit sindicate de proprietari care se ocupau de toate problemele legate de cursurile de apă. Acestea au funcționat până în anul 1950 când se schimbă titulatura, dar vechile atribuții rămân.

În anul 1943 Palatul revine Regionalei  CFR  Timișoara  până în anul 2002 când este recâștigat de  Apele Române Banat. Au  început lucrări de reamenajare și refacere exterior și interior, care să redea Palatului adevărata înfățișare. În anul 2018, clădirea, cunoscută și sub denumirea de Palatul Apelor, a fost inaugurată. În prezent, aceasta este sediul Administrației Bazinale de Apă Banat.